Privind către sine

Am fost abuzata si nici nu mi-am dat seama

This post is also available in: enEngleză

Suntem abuzati si manipulati in mod constant si continuu. O parte din abuzuri si manipulari sunt cele care ni se intampla pentru ca nu ne dam seama de ele. Ne-am obisnuit atat de mult cu ele incat au devenit parte integranta din viata noastra. Cu totii ne uitam la televizor, nu-i asa? (Ei, nu chiar cu totii, da…) Cu totii suportam abuzurile legislative ale celor care ne „guverneaza”, nu-i asa? Majoritatea acumulam vrand-nevrand reclame video si audio care ne manipuleaza constant, mai mult decat ne-ar place sa credem. Etc. Etc.

Iar alte abuzuri si manipulari ni se intampla pentru ca le acceptam, desi le constientizam. Simtim ca ceva nu e in regula, simtitm ca nu e bine pentru noi, dar acceptam. Acceptam sa fim insultati, acceptam violenta verbala sau fizica, acceptam agresiunile, acceptam sa fim numiti insuficient de buni, incapabili sa, niciodata suficient de, stam in postura de victima… De ce? Pentru ca suntem de acord. Pentru ca am ajuns sa credem ce ni se spune. Pentru ca nu mai avem incredere in noi insine.

Iar de cele mai multe ori lantul nu se rupe decat cand e durerea prea insuportabila, cand se umple paharul si spunem: Destul! Sau din pacate, lantul nu se rupe niciodata pentru ca suntem atat de obisnuiti sa ne simtim mizerabil – sau chiar cat de cat ok – langa o persoana, decat sa suportam probabilitatile unui viitor necunoscut.

Am stat doi ani alaturi de o persoana abuziva pentru ca nu stiam ce sa cred. Pentru ca il credeam pe el. Imi spunea ca e multa negreata in mine, si eu ii dadeam dreptate. Imi spunea ca el m-a salvat din iadul care era viata mea, si il credeam, desi majoritatea alegerilor cu adevarat decisive in viata mea le-am facut inainte sa il cunosc, sau fara aprobarea lui. Cand a inceput sa ma loveasca, isi cerea iertare si apoi imi spunea ca e din cauza mea, ca am eu „ceva” in mine si ca el nu mai e el atunci, ci ca se comporta conform „vibratiei” mele… Si eu il credeam. De la inceput mi-a spus sa imi fie clar ca el este o persoana libera si ca noi doi nu suntem intr-o relatie. „Doar” locuiam impreuna, faceam sex si ii plateam cheltuielile…

Cand a inceput sa se culce cu mai multe femei, mi-a spus ca este necesar, desi el nu isi doreste asta, pentru ca sa le „ajute”. (Apropo, asta este metoda preferata a manipulatorilor emotionali si nu numai. Si este si foarte eficace. Asa ca, femeie, cand nu te simti iubita pe deplin sau simti in adancul inimii ca nu esti prea fericita intr-o relatie, gandeste-te mai bine inainte sa iti desfaci picioarele. Asta nu inseamna ca pentru barbati nu ar fi valabila reciproca. )

Cand nu mai puteam sau trebuia sa fac ceva cu care nu eram de acord, imi zicea ca am blocaje si ca trebuie sa o fac, pentru a le depasi si rezolva. Si eu eram total de acord. Ajunsesem de nu mai aveam deloc incredere in mine. Ajunsesem sa am alte dorinte si planuri de viitor pe care inainte le-as fi refuzat. Si ii plateam si facturile, si ii cumaram tot ce isi dorea. Am cheltuit (si pierdut) multi bani astfel. I-am imprumutat „prietenii” cu sume pe care altfel nu le-as fi imprumutat niciodata cuiva, si asta pentru ca el a garantat pentru ei. Bineinteles ca nu i-am mai primit inapoi.

Cand citeam sau auzeam despre femei care au fost prostite sau inselate astfel, radeam de ele si ma intrebam cum pot fi atat de proaste incat sa nu vada evidenta. Si ca mie nu mi s-ar putea intampla niciodata asa ceva. Asta fiind exact in perioada respectiva…

Si vezi ca nu esti fericit. Simti ca ceva e total in neregula. La orice argumente aduci, ti se inapoiaza contraargumente – perfect logice si valabile. Adevarul este intotdeauna in ambele parti, de obicei cand il asculti pe celalalt tinzi sa ii dai dreptate. Mai ales daca esti o persoana sensibila si impaciuitoare, care vrea ca totul sa fie bine. O persoana care se teme de conflicte si prin urmare nici macar nu mai spune ce are de spus. Manipularea poate fi atat de preversa incat nici sa nu iti dai seama. Sa fie ascunsa sub deghizarea dorintei (aparent) sincere si dezinteresate de a te ajuta sa devii mai bun, sa fii mai bine… Si, mai ales, sa fie atat de bine ascunsa incat persoana care te manipuleaza si te abuzeaza sa fie convinsa ca iti face un bine. Portiuni din Adevar sunt intotdeauna impletite strans de catre manipulatori cu multe fire de dezinformare sau neadevaruri, tocmai ca sa poata fi inghitite usor de catre nestiutori.

Cred ca in marea schema a lucrurilor tot ce ni se intampla are un rost, nimic nu e fara insemnatate sau arbitrar. Si mai cred ca rostul unora dintre lucrurile neplacute care ni se intampla este de a ne trezi, de a ne ajuta sa punem piciorul in prag si sa spunem: „Stop! Pana aici! Mi-a fost de ajuns!”

Adevarul este intotdeauna undeva la mijloc?… Da, adica in echilibru. Poti sa il gasesti atunci cand incetezi sa ii mai crezi pe altii si incepi sa iti asculti sufletul. Fiinta ta stie intotdeauna adevarul, chiar daca tu te ascunzi de el.

Spune-ți părerea

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.