Privind către sine

Despre guru, lumea spirituala, protectie si deschiderea inimii

This post is also available in: enEngleză

Traim intr-o lume din care simtim prea putin si nu vedem aproape nimic. Multe lucruri care ne influenteaza si ne inconjoara ne sunt ascunse privirii. Am uitat de mult ca suntem fiinte energetice si ca functionarea noastra este mult mai complexa si mai perfectionata decat masinaria corpului nostru fizic.

Intr-adevar, in ultima vreme sunt din ce in ce mai multe informatii din domeniul „spiritual”, din ce in ce mai multi oameni afla si li se pun la dispozitie informatii si notiuni „noi”, insa acest domeniu pe care il numim in mod curent „spiritual” este doar partial inteles si prezentat. Multe lucruri ne sunt ascunse si multe informatii sunt distorsionate, tocmai pentru ca oamenii pot fi foarte usor manipulati atunci cand li se servesc jumatati de adevaruri.

Multi dintre noi au cunostinta, la nivel cel putin informativ, de fiinte si entitati invizivile ochiului uman, dar care insa co-exista cu noi si in noi in aceasta lume. Planurile existentei (ca reper de „amplasare fizica”) sunt mult mai variate decat ne-ar trece noua prin cap in cele mai fantastice clipe de imaginatie. Cu siguranta toate au un rost, pentru ca va asigur ca este o mare binecuvantare sa nu vezi si sa nu stii prea multe. Insa atunci cand esti deconectat de centrul/inima fiintei tale, de miezul subtil care te sustine si te hraneste, risti sa cazi prada unor forte nebanuite care te manevreaza si se hranesc din tine fara ca macar sa iti dai seama.

Lumea spirituala este in mare parte doar un nou mod, mai fin si mai subtil, de manipulare. O noua moda sau un tarm spre care alearga cei care nu mai stiu incotro sa se duca. Si aici intra in scena rechinii deghizati in mosi cu plete si haine albe. Asa-zisii spirituali care te curata de intunecime si o „iau in ei” cu marinimie, cei care sunt suficienti de avansati (mult mai buni decat tine, desigur) incat pot primi mesaje ceresti de la fiinte atotputernice care guverneaza universurile sau, mai mult, sunt chiar ei intruparile materiale ale acestor fiinte nemaipomenite… Sub aceasta „autoritate” ni se servesc o gramada de informatii, idei si cuvinte extraordinar de frumoase si inaltatoare, menite sa ne duca undeva. Unde anume? In paradisul pe pamant, fireste. Unde, ca sa ajungi, trebuie sa te cureti de negreata din tine, sa „iti deschizi inima” si sa „te daruiesti”. Sa „fii iubire” si sa „trimiti iubire” catre toti cei pe care ai vrea sa-i bagi undeva. Sa iti „transmuti” fricile cu ajutorul diverselor metode deja patentate. Dar in principal, sa nu cumva sa iesi din directia spre care esti indreptat (cu blandete sau nu), pentru a „salva planeta” si a „aduce raiul pe pamant”.

Orice ai spune sau ai crede, intotdeauna va exista un raspuns, un argument sau un contraargument la parerile si actiunile tale. Intotdeauna adevarul se va afla undeva la mijloc, acolo unde se intalnesc viziunile individuale asupra unei „realitati” ale unor persoane diferite.
Si noi, cei care vrem o lume mai buna, cei care credem ca exista ceva mai mult decat ceea ce ni se arata la televizor, naivii care nu stim prea multe dar avem incredere, cei care suntem atat de empatici incat nu putem distinge intre starile proprii si ale celui de langa noi, ne deschidem inima. NE daruim. Sarim cu ochii inchisi fara plasa de protectie, pentru ca avem impresia ca cineva o sa ne ajute. Cineva cum ar fi cei care ne spun cum sta treaba… ca ei stiu mai bine.

Dar nu ni se spune ca pentru a-ti deschide inima, pentru a sustine iubitor realitatea pe care o percepi, trebuie sa stai bine pe picioarele tale. Sa ai suficienta forta incat sa nu te doboare primele rafale de negativitate. Ni se spune ca nu trebuie sa ne protejam, pentru ca suntem by default protejati, ca de fapt dorinta de protectie este o frica ascunsa care atrage tot situatii negative, dar nu ni se spune ca suntem protejati cu adevarat doar cand restabilim comunicarea cu energia care suntem, doar cand taiem proptelele cu care ne rezemam de altii (poate de fapt mai slabi ca noi) si numai cand cerem ajutorul. Nu unor fiinte nevazute, unor personaje, arhangheli, zei, guru sau altor entitati care populeaza dimensiunile vazute si nevazute!

Nu pot sa va spun eu de la cine sa cereti ajutor, asta fiecare o afla coborand in sine si simtind. Nu rationand, nu gandind, nu proiectand, nici macar meditand – care a devenit o rutina moderna de deturnare temporara de la stesul zilnic. Raspunsurile reale nu vin din exterior niciodata, si nu sunt sub forma de cuvinte. La un moment dat, cand in adancul sufletului tau exista dorinta de adevar, se intampla lucruri care fac sa cada mastile si sa iasa la iveala tot ce e fals.
Atunci cand reusesti sa faci liniste in interior, dincolo de fricile nenumarate care te asurzesc, dincolo de agitatia necontenita a gandurilor si a mintii, de-abia atunci poti sa simti. Sa Te simti. Sa Te simti in raport cu lumea in care existi (non)temporar.

Spune-ți părerea

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.